Privind in zare, rasucind o tigara usor, intre degetul mare si aratator, gandindu-ma la tine...ma doare stomacul...simt ca mi se intoarce pe dos. Simt ca te pierzi prin mine, simt ca vantul care bate e rasuflarea ta, simt ca soarele care ma priveste, soarele chior esti tu, simt ca pasarile care ciripesc sunt farame din glasul tau. Mi se termina tigarea. Deschid pachetul usor, continuand sa ma uit in zare, scot tigara usor, o asez cu grija intre buzele care-mi ard...sau care ma ustura...nu stiu sigur ce senzatie ma incearca. O aprind si trag cu putere ca sa fiu sigura ca ramane aprinsa. Adierea asta de vant ma scalda in mangaieri fine si caldute. Inchid ochii si simt frunzele de cires de alaturi cum vibreaza usor, simt cum se misca norii, simt cum graul fosneste. Trag puternic din tigara tinand ochii inchisi. Parca gustul nicotinei se amesteca cu toata placerea surda din trupul meu; simt bizara mixtura in varful degetelor de la picioare, apoi in varful capului, simt cum se plimba prin mine, simt cum imi paralizeaza creierul, imi ingheata amintirile si toate gandurile se transforma in scrumul de tigara.
Ce mic e orasul de aici, ce mici sunt masinile...Par niste furnici care se tot plimba, iar autostrada e o potecuta dintr-o poienita. De la brutaria de alaturi se porneste un alai de miresme de paine calda. Nu se mai simte, la fiecare adiere de vant, mirosul de ciocolata. Ai facut aripi, ai invatat sa zbori si ai plecat. Mai lasi din cand in cand, in zborul tau, bucati de melancolie, dar vantul e de partea mea si are grija sa le poarte cu el si sa nu mi le mai aduca inapoi.
Termin si tigara asta...suflu usor scrumul ratacit pe scari. Ma ridic si mai peivesc pentru o clipa micul oras...de-ai stii ca seara, luminile se te alcatuiesc pe tine, si-mi vorbesc...si cerul intunecat si innorat varsa lacrimi spre dimineata...doar pentru ca noaptea e o clipa, e o iluzie, iar realitatea rasare odata cu soarele.
