miercuri, 9 decembrie 2009

Spike-Ramanem prieteni


Merita sa-l cumperi si sa intelegi versurile asa cum ar vrea autorul. Cumpara-l nu il downloada...e pacat sa faci asta...doar 9 lei ...  


Asculta mai multe audio Muzica

sâmbătă, 5 decembrie 2009

Am inchis ochii...

Privesc in gol...E decembrie, insa niciun fulg de zapada nu vrea sa-si faca aparitia...Sau poate a inceput deja sa ninga si eu nu vad. Brusc din camera de langa mine se aude un tipat, apoi incerc sa deslusesc ce spune respectivul...oh...el vede ca ninge, eu nu vad! In fine, ma indepartez de langa geam si incep a-mi sufla in pame, incercand sa aduc putin caldura asupra sloiului de ghiata, adica eu...Imi este frig, insa ei imi spun ca sunt 25 de grade in fiecare camera. Ciudat, pana si termometrul arata acelasi lucru, aceeasi temperatura. Iltrag din perete si-l trantesc de podea, urland " Numai tampenii!!! Ma faceti sa cred ca sunt nebuna! Nu sunt! Sunt un om normal! Voi sunteti nebuni! Ma incuiati intr-o camera rece...voi...voi sunteti...nebuni...voi! "
Bat cu pumnii in usa... Ce e in sufletul meu? Nimic! Niciodata nu a fost ceva in el...E gol!!! A fost si va ramane ... Eu, doar eu am loc in sufletul meu! Insa totusi mai e cineva...dar cred ca l-am uitat afara pe banca. Pe banca? Ce tot spun, nu am mai iesit din cavoul asta de cinci luni si abia maine imi vor da voie sa stau afara, o ora.Totusi oare e mai cald afara?

Vorbesc singura...Vorbeam singura. Imi consideram sufletul un ventilator. De ce? Nu stiu si nu am sa inteleg niciodata. A doua zi urma sa ies afara, sa respir aer proaspat. Ma invarteam in camera negasindu-mi locul. Am alergat la fereastra si am atins geamul cu varful degetelor. Ce a fost in capul meu de am inceput sa tip? Sa tip si sa lovesc geamul. De ce? Injuram tot ce face parte din spitalul acela blestemat. Brusc am auzit un planset si nu era din camera vecina, era de afara. Prin fata spitalului trecea un cortegiu funerar. Il vazusem, mi-a facut cu mana, mi-a zambit,mi-a zis ca ma asteapta si ca maine ne vom intalni. I-am spus ca nu imi dau voie sa fac un drum atat de lung si nu voi putea ajunge la el in cimitir. Am ras...nu se putea...pana si el era nebun.Toti de acolo erau nebuni...toti! Eu eram singura sanatoasa, doar eu! Ultimul lucru pe care mi l-au spus dupa ce m-au coborat de pe acoperisul casei a fost " O sa te ducem intr-un loc mai placut mai cald si linistit." . Placut nu este. Nu imi place nimic. Totul este alb...prea alb si ma simt prea murdara in multitudinea de alb. am un pat si...atat. Ah si pe prietenul meu Jimmy...presul de la usa. Imi spune noapte buna dimineata si buna dimineata seara...In legatura cu locul cald. Cald? Cand mie imi este frig mereu??? Acum cinci minute mi-au luat temperatura si mi-au zis ca am 15 grade...eu zic ca e de bine...si mi-au mai zis ca nu mananc de 2 saptamani...Minciuni...Numai nebuni! Locul meu nu este aici. Ma asez in pat asteptand ziua de maine...Imi aduc aminte cand ii spuneam mamei ca vreau sa mor intr-o zi de iarna, cu lacrimi in ochi, sub fulgii de nea.
Si iata ca a doua zi a sosit destul de repede. Au intrat in camera mea si mi-au spus ca pot iesi. Am ajuns afara...Mi-au spus sa ma imbrac pentru ca este frig si ninge...Ciudat afara era cald. Mi-am dat bluza jos lasand pe mine doar tricoul.M-am asezat in zapada si am ridicat capul spre cer. Am auzit un ecou, mi-a spus ca e timpul...Timpul pentru ce?? Am aruncat o privire spre doctori...niste nebuni! M-am lasat pe spate,lacrimile se luptau cu fulgii de nea...Am inchis ochii...