vineri, 24 iulie 2009

...Vis...


Acoperita doar de un val transparent sta cu capul aplecat pe genunchi si se uita lung in zare... Lacrimile ii aluneca pe obrajii ei fini. Parul ei se cearta parca cu vantul si intre podoaba ei capilara si fenomenul naturii pare ca se poarta un adevarat razboi. Printre degetele-i fine cerne nisipul cu atata grija incat nu vrea sa piarda nici macar un firicel din praful auriu al marii. Valurile inspumate ale marii ii mangaie picioarele delicate. Soarele rasare de undeva din departare... A incetat sa mai planga cand o mana calda i-a mangaiat parul, oprind astfel razboiul dintre parul ei matasos si negru si vantul ce adia. Lacrimile i le sterge de pe fata ei curata, iar ochii ei albastri ca seninul cerului parca zambesc atunci cand el o saruta... Mainile lui puternice ii cuprind trupul gol, acoperit doar de valul transparent. Ii saruta fruntea, mainile... Ea inchide ochii... El zambeste...
Brusc ea se ridica si pleaca iar pasii ei raman adanc intipariti in nisipul rece si mai adanc intipariti in sufletul lui...Isi intoarce capul si ii striga cu glas rece sa se opreasca, insa ea isi continua drumul...
Soarele stapaneste intreaga plaja goala acum, iar ea doarme in bratele lui cu capul pe pieptul lui...Da, a fost un vis...Al ei si al lui...Vis...insa durerea se va simti ...

sâmbătă, 4 iulie 2009

Frumusetea dureroasa a iadului

Se uita in jurul sau . . . Se uita cu teama., tremura, inchide ochii si se roaga lui Dumnezeu. Incearca sa gandeasca cat se poate de clar, insa zgomotul din mintea sa nu-i da pace. Totul este intunecat pentru el. Nimic nu i-ar putea schimba dorinta acum. Insa acolo jos, multimea tipa si il roaga sa coboare, sa nu se agite, nu merita asa ceva….Tipa la el si ii spun cuvinte care ar trebui sa-l determine sa coboare, insa el ramane neclintit cu ochii atinti spre asfaltul umed. Priveste prin multime, priveste dincolo de ei. Vede, aude, insa altceva decat tipetele celor de jos. Aude o voce de femeie, o voce suava si un fior ii strabate tot corpul. Lacrimile ii aluneca pe fata. Norii negri i se aduna deasupra capului, ploaia incepe, intunericul este dominat de fulgere, tunete, plansete si tipete. Vocea suava ii sopteste in ureche ‘’Hai !! Dezlantuie-te ! Fa ce simti… Stiu ca poti !! Hai ! Deschide bratele si…sari !! Asta vrei, sa sari ! Te voi astepta acolo jos … ‘’ E din ce in ce mai abatut … Intr-o fractiune de secunda ii vede chipul ei pe asfalt. O femeie incredibil de frumoasa, dulce, cu niste ochi albastrii si calzi care au insa o sclipire ciudata, buzele ii sunt rosii ca focul si extrem de apetisante. Pare a fi o ispita. Nu-si mai dezlipeste ochii de la iluzia de pe asfalt. Femeia il ademenste cu voce suava, cu aceleasi cuvinte…Plange ca un nebun pe marginea podului. E departe de cei de jos dar mai ales, departe de ea, iluzia care l-a fermecat si i-a ferecat mintea. E intuneric si pustiu in capul lui, doar ea a ramas si vocea ei. Brusc nu se mai simte pe pod si nu intelege de ce toti ceilalti se apropie de el din ce in ce mai mult. Se simte din ce in ce mai bine. Pe masura ce se apropie de femeia suava, chipul ei se schimba in ceva ciudat : ochii i se inrosesc, privirea ii este din ce in ce mai dureroasa, paru lei se schimba intr-o flacara din care sar stropi de smoala. Buzele i se subtiaza, iar fata ei devine scheletica si hidoasa. Mana ei plina de zgarieturi si sange uscat, ii strapunfe pieptul si ii scoate inima iar sufletul il soarbe incet. Il aude cum tipa, il vede cum se zbate si ii place…Zambeste satisfacuta. Inima ii este scoasa si intregul corp i se umple de sange, plange cu lacrimi sangerii, iar venele ii explodeaza, mainile si picioarele i se transforma in scrum si smoala iar durerea persista. Tipete de durere inca se aud din cenusa ramasa din el. Demonii se hranesc cu sangele si durerea lui, iar femeia frumoasa, redevine ce a fost : regele iadului si al demonilor.

Pe pamant el sta intins pe asfalt. Are capul zdrobit . Siroaie de sange se amesteca cu picaturile de ploaie. Rosul sangeriu se dizolva in lacrimile cerului. Vantul bate cu putere, ceilalti se agita si plang, iar demonii rad si canta. El sta intins, cu capul zdrobit de asfalt, cu ochii intredeschisi, dar fara viata…

Totul e intunecat , apropiatii il plang, afara ploua, tuna, fulgera, vantul bate cu putere, el…el a murit …

vineri, 3 iulie 2009

Iubire oarba



Razele de soare le rasfata privirile. Ea priveste si zambeste. El priveste si tace. Ea vede totul in jurul ei si se bucura de priveliste. El o tine de mana , o strange atat de puternic incat ea scoate un tipat disperat si il priveste cu dragoste in ciuda durerii provocate mai devreme. Sunt atat de fericiti incat li se poate citi asta pe fata..

Ea este o fata inalta, cu parul castaniu, ochii de smarald, buze rosii ca petalele trandafir, pielea ii este inchisa la culoare si este trasa prin inel. Il iubeste pe cel care ii este aproape, i se citeste asta pe fata si poti vedea in privirea ei. Cand il imbratisaza ofteaza si pe fata luminoasa ii apar cateva lacrimi… Nu se stie insa daca de fericire sau tristete…

El este putin mai inalt decat ea, brunet, cu o piele mult mai inchisa la culoare decat a ei, cu un zambet molipsitor.

Se plimba tinandu-se de mana. Amandoi emana iubire si multa fericire. Sunt foarte fericiti impreuna.

Peste tot sunt impreuna, niciodata despartiti. De ce ? Pentru ca se iubesc prea mult, ar zice unii, dar defapt el nu se poate descurca fara ajutorul ei. El traieste frumusetea celor ce o inconjoara prin ea. Ea este lumina ochilor lui si la propriu si la figurat. El nu poate vedea tot ce vede ea si se simte gol uneori…Gol in suflet, gol in minte si mult prea gol in a-si exprima sentimentele. O tristete goala si amara ii umple sufletul si mii de intrebari i se pravalesc in minte. Se intreaba, de ce ea ? Atat de frumoasa in conceptia lui, caci nu stie defapt cum arata. Ii cunoaste frumusetea sufletului foarte bine, insa frumusetea fizica doar o viseaza. Ii simte mangaierea ca pe o ploaie calda de iubire. Parul ei matasos il face sa viseze mereu si sa spere ca intr-o zi o va vedea si se va putea bucura de frumusetea ei. Saruturile calde sunt un antidot pentru boala lui…

Poate esti curios sa afli cum s-au cunoscut. O sa iti zic cu o singura conditie : sa imi promiti ca nu o sa-mi judeci imaginatia !

* * *

Era o zi friguroasa de Decembrie. La spital a fost adus de urgenta un tanar ai carui ochi au fost loviti mult prea mult. Avea vanatai pe tot corpul. Statea intins pe targa si astepta in zadar. Toti in jurul lui erau agitati si tipau unul la celalalt. Ea medic ii linistete pe ceilalti si il duce intr-o camera , mare si putin luminata. Odata cu sunetul usii inchise se opresc si tipetele celorlalti. Nu poate face nimic. Se simte mult mai prost decat atunci cand a luat bataie. Brusc o mana calda ii mangaie fruntea si il intreaba ce s-a intamplat. El ii spune ca nu vrea sa vorbeasca despre asta acum. Ea il mangaie in continuare si ofteaza. Ii spune ca cineva se va ocupa in curand de el si ca va ramane in spital..

Lacrimile incep sa ii curga, iar sageti de durere ii patrund in inima. Brusc tot corpul incepe sa-l doara, lacrimile ii curg siroaie pe fata lui murdara si plina de sange. Se gandeste insa nu stie la ce. Mintea ii este incetosata acum. Deschide ochii cu mare greutate insa intunericul persista . Se chinuie, plange, strange cu degetele fine din lenjeria patului de spital. Ramane cu aceeasi privire atintita spre tavan. Insa toate acestea nu au rost, pentru el tot intuneri este. Nu se mai agita. Plange cu ochii deschisi… Niste ochi negrii care au iubit ceva inainte, insa acel ceva nici macar nu s-a interesat de soarta lui.

La el intra femeia care i-a mangaiat ranile atunci cand a intrat in spital. El ii zice ca in fata ochilor lui eternitatea isi face loc si ca negrul intunericului i se intinde de-a lungul vederii. Ea ii spune ca totul se va rezolva insa trebuie sa stea calm. El ii cauta mana disperat. Ii spune ca vrea sa ii cheme iubita sa ii spuna tot ce s-a intamplat. In mintea lui nu se mai afla nimic…Arde de nerabdare sa isi imbratiseze iubita si sa ea sa ii fie ajutor...

Nu trec nici doua zile de la nefericita intamplare si iubita lui vine sa il vada. Deschide usa camerei si incepe sa planga. Se crizeaza si incepe sa tipe fara sa isi dea seama ca aceste lucruri ii fac lui foarte mult rau.

A doua zi el intreaba femeia care este medic daca i s-a intamplat ceva. Aceasta ii spune ca totul este bine cu ea, doar ca nu a mai trecut sa-l vada din cauza socului. El deja s-a obisnuit cu starea in care se afla si nimic nu-l mai mira , ba chiar ii spune ei ca nu il mira faptul ca iubita lui poate il va parasi. Defapt…Asta urma sa se intample.

Acum sta pe pat cu ochii deschisi fara sa vada nimic insa. Femeia care l-a calmat la inceput sta acum langa el. Ofteaza…Spera ca se va face bine…Vrea sa plece insa el nu o lasa si ii spune ca vrea sa petreaca mai mult timp cu ea. Ea zambeste si cateva lacrimi ii apar pe obraz . Se simte bine cu el insa stie ca nu ar trebui sa se ataseze de el pentru ca ea e un medic, el un simplu pacient.

* * *

Sta in spital deja de 5 luni si nimeni nu l-a vizitat pana acum decat ea si medicii care veneau sa ii faca tratamentul si calmantele. Brusc deschide ochii insa…nimic interesant, nimic care sa-l faca sa simta si altceva. Stie insa ca s-a atasat prea mult de ea. In linistea mormantala se aud cateva zgomote in geamul camerei lui. Ea intra si ii spune ca afara ploua, ploua cu picaturi mari care fac un zgomot infernal pentru urechile lui. Ii mangaie capul si ii spune plangand ca peste doua spatamani va iesi din spital. O intreaba de ce plange, insa ea tace si plange. Printre picaturile de ploaie se aud lacrimile ei pline de durere. Tace, si pe el tacerea ei il doare si insista. Ea pleaca , iar el ii caut disperat mana printre cearceafurile reci si ude de la lacrimile ei… Nu trece mult timp si primeste vestea pe care ea nu a vrut sa i-o dea. Medicul ii spune ca nu se va face bine si ca va ramane asa pentru tot restul vietii . El tace…Mainile incep sa ii tremure si lacrimile ii curg pe fata. Ea intra in camera plangand si-i spune sarutandu-l ca il iubeste si ca s-a atasat prea mult de el, iar el ii spune acelasi lucru. Ii mai spune insa ca totul se va termina peste o saptamana. Insa ea ii spune ca ii va fi alaturi orice s-ar intampla. El ii spune ca nu are ce face cu el ca este orb, ea ii sune ca nu o intereseaza acest lucru ca il iubeste.

* * *

Razele de soare le rasfata privirile. Ea priveste si zambeste. El priveste si tace…E acelasi inceput. Se iubesc si nimic nu i-a despartit pana acum si poate nimic n-o sa-i desparta.

Da….e o iubire oarba…dar sincera ….. ;)