Frumusetea dureroasa a iadului

Se uita in jurul sau . . . Se uita cu teama., tremura, inchide ochii si se roaga lui Dumnezeu. Incearca sa gandeasca cat se poate de clar, insa zgomotul din mintea sa nu-i da pace. Totul este intunecat pentru el. Nimic nu i-ar putea schimba dorinta acum. Insa acolo jos, multimea tipa si il roaga sa coboare, sa nu se agite, nu merita asa ceva….Tipa la el si ii spun cuvinte care ar trebui sa-l determine sa coboare, insa el ramane neclintit cu ochii atinti spre asfaltul umed. Priveste prin multime, priveste dincolo de ei. Vede, aude, insa altceva decat tipetele celor de jos. Aude o voce de femeie, o voce suava si un fior ii strabate tot corpul. Lacrimile ii aluneca pe fata. Norii negri i se aduna deasupra capului, ploaia incepe, intunericul este dominat de fulgere, tunete, plansete si tipete. Vocea suava ii sopteste in ureche ‘’Hai !! Dezlantuie-te ! Fa ce simti… Stiu ca poti !! Hai ! Deschide bratele si…sari !! Asta vrei, sa sari ! Te voi astepta acolo jos … ‘’ E din ce in ce mai abatut … Intr-o fractiune de secunda ii vede chipul ei pe asfalt. O femeie incredibil de frumoasa, dulce, cu niste ochi albastrii si calzi care au insa o sclipire ciudata, buzele ii sunt rosii ca focul si extrem de apetisante. Pare a fi o ispita. Nu-si mai dezlipeste ochii de la iluzia de pe asfalt. Femeia il ademenste cu voce suava, cu aceleasi cuvinte…Plange ca un nebun pe marginea podului. E departe de cei de jos dar mai ales, departe de ea, iluzia care l-a fermecat si i-a ferecat mintea. E intuneric si pustiu in capul lui, doar ea a ramas si vocea ei. Brusc nu se mai simte pe pod si nu intelege de ce toti ceilalti se apropie de el din ce in ce mai mult. Se simte din ce in ce mai bine. Pe masura ce se apropie de femeia suava, chipul ei se schimba in ceva ciudat : ochii i se inrosesc, privirea ii este din ce in ce mai dureroasa, paru lei se schimba intr-o flacara din care sar stropi de smoala. Buzele i se subtiaza, iar fata ei devine scheletica si hidoasa. Mana ei plina de zgarieturi si sange uscat, ii strapunfe pieptul si ii scoate inima iar sufletul il soarbe incet. Il aude cum tipa, il vede cum se zbate si ii place…Zambeste satisfacuta. Inima ii este scoasa si intregul corp i se umple de sange, plange cu lacrimi sangerii, iar venele ii explodeaza, mainile si picioarele i se transforma in scrum si smoala iar durerea persista. Tipete de durere inca se aud din cenusa ramasa din el. Demonii se hranesc cu sangele si durerea lui, iar femeia frumoasa, redevine ce a fost : regele iadului si al demonilor.

Pe pamant el sta intins pe asfalt. Are capul zdrobit . Siroaie de sange se amesteca cu picaturile de ploaie. Rosul sangeriu se dizolva in lacrimile cerului. Vantul bate cu putere, ceilalti se agita si plang, iar demonii rad si canta. El sta intins, cu capul zdrobit de asfalt, cu ochii intredeschisi, dar fara viata…

Totul e intunecat , apropiatii il plang, afara ploua, tuna, fulgera, vantul bate cu putere, el…el a murit …