duminică, 4 aprilie 2010

De ce?

Renunt la tot. Renunt la mine. Renunt la fardul copilariei zburdalnice, agitate, lacrimi, dragoste... Renunt la aceste lucruri. Sunt calma si privesc in gol pe fereastra pe care cad inca recii stropi de ploaie, lacrimi ale cerului innorat. Astept o raza de soare sa strapunga culoarea cenusie si trista. Pare un fard invechit de timp pe o fata gingasa de fata. Pare totul o plansa uda... Cu toate acestea inima imi bate sacadat...Te astept...Pe cine astept? Nu stiu, nu ma intereseaza, insa astept. Astept si privesc. Ochii imi sunt plini de lacrimi de speranta. Ma topesc in note, ma topesc in zgomotul linistii seci. Ma fac una cu haosul. Tac si tacerea mea urla. Urla de disperare, vrea liniste, vrea o liniste catifelata, calma, surda, moarta de spiritul de viata ce imi umple venele cu miros de rasete si candoarea copilariei unui prunc rasfatat. Mai vreau mainile mamei sa-mi dezmierde fruntea, vreau sa ma uit in oglinda si sa vad acel copil care nu visa ci traia pe viu visarea. Vreau lacrimi de durere, vreau sa-mi vad genunchii si coatele pline de sange, sangele capatat prin cazaturi. Vreau zambetul si tipatul mamei nervoase si speriate la vederea ranilor. Vreau sa nu iubesc. Vreau libertate. Dezlegati-ma de sentimente si injectati-mi ignoramta. Vreau sa cant. Vreau sa simt responsabilitatile mai usor. Sterge-le din fata mea. Vreau sa ma maturizez si sa raman cum sunt, vreau sa cresc si sa-mi bata aceeasi inima de copil, vreau un gram de infantilitate amestecat cu miros de raceala si adolescenta curata. Vreau mirosul de dulceata de nuci si gutuie, vreau sa-l adulmec ascultandu-ti versurile si dupa tine sa ingan muzica cu tonuri ridicate, strigate, calme. Tot corpul tipa, inima e surda si iti aude ochii umezi si calzi. Treci in nefiinta, ma chemi, ma iei cu tine, imi saruti mana, ma porti pe brate, ma arunci in neantul vietii. Ma lasi singura, esti sigura ca vreau asta? Nu. nu vreau asta. Vreau singuratatea alaturi de tine. Nu ma parasi, nu ma lasa sa plang pe umarul unui strain. Ce stie un strain ce sunt eu cu adevarat?Cine ma cunoaste mai bine ca tine?Cine ma striga pe nume fara macar sa-l cunoasca? Cine ma intreaba si nu asteapta raspuns? Cine imi raspunde fara sa intreb? Cine ma face sa plang fara sa imi provoace durere? Cine imi sterge lacrimile fara sa ma atinga? Cine oare? Tu! Cine esti?Nu te cunosc dar iti cunosc mirosul si suflul. Ai fi in stare sa lasi fara suflare printr-un suflu sufletul celorlalti ca sa-mi cureti sentimentele goale si insufletite de tacere. Ma vrei fara sa vrei sa faci pacat, ma vrei prin ganduri dulci. Dansezi cu mine pe frunzele vietii. Conduci, eu nu stiu dansul asta. Nimeni nu m-a invatat pasii. Ma trag speriata din mainile tale. Trista zambesc speriata si totusi ma simt in siguramta cand iti aud bataile inimii tale moarte si pasii care fac zgomotul vantului. Te aud, te iubesc fara sentimente, te iubesc din tot sufletul insa ma retrag cand trebuie sa iti demonstrez. Nu stiu s-o fac, nu sunt in stare. Nu te superi, imi zambesti. Imi intorci spatele cand crezi ca trebuie sa ma descurc singura si ma porti pe valuri de curatre cand fac greseli. Te cutremuri cand ma vezi plangand...Cine esti defapt tu?Si ce vrei de la mine?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu