Rai si iad

Cum unde si ce este iadul? Aceeasi intrebare si referitor la rai. Un subiect de discutie foarte rar de muritorul de rand. Eu mi-am permis sa abordez acest subiect de discutie. Eu si mintea mea am discutat mult timp pe seama acestor doua locuri pe care le alegem inca de cand suntem in viata.
Ce e raiul si ce ne invata el? Cu ce si la ce ne ajuta sa ne gandim la asta? Nu uitati ca imi spun aici parerea personala despre rai si iad. Nu incerc sa influentez, spun doar ce simt si cred.
Pentru mine raiul este un loc...un loc linistit. Un loc care iti inspira calmitate si vointa. Iubire de Dumnezeu si de cel pe care il ai aproape. In rai este liniste. Atat de liniste incat si Dumnezeu isi aude gandurile. Tot impul acolo este frumos, si aici ma refer la vreme, soare, cer senin...si daca ploua vreodata, ploua cu virtuti. Acolo tot timpul este liniste si pace. Zambetele sufletelor sunt razele de soare pe care le vedem noi, in zilele de vara pe cer...Ma intreb, ei atunci rad cel mai mult? Dar mai apar si iarna, insa mai putin. Toamna cred ca sunt melancolici. Primavara ... primavara sunt fericiti ca vine vara si or sa rada mult.
Insa ce altceva pot spune despre rai? Ca acolo iti aduci aminte de adierea de vant pe care o simteai in copilarie, cand bunica iti rasfata podoaba capilara cu degetele ei tremurande, care cu putin timp in urma iti croseta sosete pentru la iarna(" Omul harnic isi face iarna car si vara sanie", spunea cineva, in cazul nostru sosete de lana, vara ). In rai iti gasesti linistea interioara de care ai nevoie. In rai gasesti tot ce nu ai avut pe Pamant, e normal. In rai e ca in rai. Nu stiu sa spun multe despre rai. Nu am trait niciodata, eu sau tu, sau cine va mai citit asta, macar o fractiune de secunda cum e acolo. Ce as putea spune despre rai?Ce, daca nu stiu nimic despre acel loc? Imi e strain si imi e frica sa nu spun vreo prostie. Presupunerile omenesti sunt un nimic profund , fata de creatia Lui. As putea spune cu mai multe cuvinte ce este iadul si ce te invata el, pentru ca iad este aici. Imi pare ca iadul e ca un combinat petrochimic. Fum, gol, ecou, liniste insa asurzitoare. In iad fiecare isi face treaba,adica il indeasa pe suflet cat mai mult in smoala, la fel si pe Pamant. Atrocitatile umane ii indeasa cat mai mult pe cei slabi de inger, in noroi. Egoismul vine din iad, si il consider un lucru bun, uneori. Egoismul si orgoliul vin de jos, si sunt singurele lucruri bune care vin de la beci. Daca nu ai fi orgolios, in aceasta lume, risti sa treaca un val de tauri ai comunitatii, needucati, nespalati, care datorita faptului ca sunt impunatori fizic, sunt acceptati capabili sa faca ceva, mult mai capabili decat esti tu, care gandesti si esti educat. Dar mai merita oare sa fi educat aici? Nu!
va urma ...