Ea si el

Cum a inceput ? Cum sa inceapa... Cu o plimbare in padure... Nu in miezul padurii si nu cu animale salbatice. Ci pe aleile de langa padure. Eu si ea, am vrut sa ne descarcam printr-o plimbare. Cine e ea?
Ea e o fiinta care ma completeaza. Nu avem inclnatii sexuale gresite, insa ea e ca mine si eu sunt ca ea. Nu suntem surori gemene, decat in mentalitate. Avem parinti diferiti, ea chiar si un frate. Eu sunt singura la parinti. In ea, vezi de multe ori ce e in mine, dar ce tin ascuns. Nu am puterea de a-mi arata acea latura. Ea e un alter ego al meu, uman. Asculta-i vocea si ai impresia ca totul in jurul tau e linistit, e calm, e asa cum vrei sa fie cand iti cauti un moment de "tu cu tine".
Poti avea in urma o armata care isi etaleaza uniforma si mai ales bocancii, lovindu-i cu putere de asfalt, poti avea o multime de tauri care pufaie nervosi, poti avea muncitorii de pe santier cu toate instrumentele si sculele lor zgomotoase, ea iti da sentimentul de liniste. In zgomotul infernal al unui polizor care nu se opreste, ea opreste o clipa timpul si iti reda calmitatea si linistea, prin vocea ei. Viseaza ... Viseaza cu ochii deschisi. Vorbeste cu sentimentele tale si iti da puterea sa te exprimi. Este o fiinta aparent lipsita de griji, datorita zambetului cald, de o culoare specifica, dar neprefacut. Este o "ea" care vede in nimic totul si in tot o urma de speranta catre simplitate . Imi e ciudat sa o descriu si sa simt ca sunt la fel si ca imi pare rau ca nu scot asta la suprafata. Fata asta, pur si simplu te face sa cazi in praful profunditatii. Nu imi gasesc cuvintele potrivite sa o pot descrie, e cum nu pare si nu pare ca ar fi cum e. Fizic nu vreau sa o descriu. Am discutat amandoua ca fizicul nu conteaza atunci cand vrei sa iti exprimi sentimentele si puritatea, insa va garantez ca este foarte frumoasa. Fara politeturi, intr-adevar, este foarte frumoasa. Detaliile nu conteaza!

Cine e el? E un el pe care l-am vazut de doua ori in viata mea. Ultima oara cand l-am vazut a fost vineri. Ce m-a facut atunci sa imi intorc capul spre el, m-a facut si acum sa admir mai de aproape. Fizicul, sincer nu prea spune multe despre el. nu spun ca ar fi urat, insa fizicul e banal si il vezi la oricare altul. Are parul lung si curat. De unde stiu? Pentru ca in razele de soare straluceste, si-i brunet. Nu e indreptat. Spre varfuri se onduleaza putin, foarte putin. Eun par sanatos. Podoaba capilara, curata si neindreptata alcatuieste un mic detaliu care ii acopera o parte din fata. Nu stiu sa spun ce si cum despre fata lui, foarte multe, decat ca are buzele frumos conturate, putin groase, nu mult, in asa fel incat sa dea bine pe chipul unui "el". Tot ce stiu foarte bine, e ca fata ii este luminata de ochii sai superbi. E singurul lucru care ma face sa ma gandesc si sa ma tot gandesc la el. Deobicei imi pot da seama ce culoare au ochii persoanelor pe care nu le cunosc si le vad fugitiv. Pe el l-am vazut de doua ori, a doua oara l-am admirat ceva mai mult, i-am vazut ochii clar, nu fugitiv, insa nu pot spune daca sunt verzi sau albastrii, sau verzi-albastrii, sau albastrii-verzi,sau ca ai mei, care isi schimba culoarea la intuneric, lumina, sau intr-o zituatie care depinde de sentimentele puternice fata de altcineva. Nu pot sa spun decat ca erau clari, aposi, calmi si calzi. Singurul cuvant poate fi atribuit acestor ochi, e cucantul "superbi".
Ieri am inceput ziua cu o minunata fata, pe care o cunosc, care te calmeaza prin mentalitatea ei, prin tonul vocii, prin nuanta cuvintelor si a starilor care se schimba cand nici macar nu iti dai seama, un alter ego al meu uman, cum am mai spus, si am incheiat ziua cu un el pe care nu il cunosc dar care prin ochii sai inspira aceeasi calmitate si caldura necunoscuta si puyernica. O ea cunoscuta si un el necunoscut, care mi-au facut ziua frumoasa.