Am nevoie de tine, dar nu pentru sufletul meu, ci pentru a-ti folosi frumusetea. Vreau sa iti dai rochia alba, jos. Scoate-o incet, in timp ce eu imi ascut creioanele. Nu vreau sa te vad pentru ca te aud si-mi este de ajuns. Aud cum rulezi materialul spre glezne, se pare ca-i matase...ti se potriveste. Iti aud respiratia. Este din ce in ce mai grea. Pe masura ce te dezbraci, respiratia ti se ingreuneaza. De rusine, sau ce o fi? Nu vad de ce. Nici macar nu ma uit la tine. Privesc varful unui creion, in lumina ce trece prin fereastra intredeschisa. Te aud, dar nu ma intorc. Te asezi pe pat. Adierea de vant de vara, raspandeste in camera mirosul parfumului tau...parfum de tei. Adulmec...inchid ochii si-ti spun ca esti frumoasa. Razi si-mi raspunzi cu un oftat. Ma intorc si te analizez. Esti asa cum mi-am inchipuit, insa iti spun ca pentru profunzimea desenului este nevoie sa renunti la lenjerie. Din nou, nu-mi trebuie sa te privesc, caci imi vorbesti prin respiratie. Ai vrea, dar iti e jena si crezi ca am sa interpretez lucrurile pe dos. Ei bine, nu! Imi confirmi cu o privire nesigura ca nu te vei dezbraca. Rad si-ti explic ca nu am inclinatii sexuale gresite, dar imi place sa surprind puritatea si frumusetea femeilor, iar cel mai corect mod de a o face, este sa fi goala, fara niciun accesoriu. Iti spun ca o femeie este frumoasa fara nimicurile materiale sau bijuteriile scumpe, iar eu nu am sa-mi prezint lucrarile creionate, cu astfel de nimicuri, ci doar frumusetea pura. Lasi privirea sa-ti tradeze nesiguranta, iar eu nu pot lucra cu femei complexate. Iti spun sa te imbraci si daca vrei, sa pleci. Te simti libera. Asta faci, te imbraci si iesi fara sa spui un cuvant. Nu te privesc caci nu am nevoie sa te vad grabita. Ies pe balcon si te privesc. Pasesti usor, ca o frunza de toamna picata dintr-un capac batran si viguros. Rochia iti este miscata de adierea de vant. Iti prinzi parul cu mana, pentru cateva secunde si putin te intereseaza rochia alba , scurta si de matase. Ti se potriveste de minune. Habar nu am cum te pot admira, dar nu te plac. Ai putea, prin frumusetea ta, sa ma faci sa ma indragostesc de tine, dar asta nu se va intampla, pentru ca tu esti o simpla fata, iar eu...o simpla fata.Ma uit lung in zare, dar imediat imi redresez traiectoria vizuala asupra ta. Te pierzi ca o boare de vant si nu te mai vad. Ma intorc in camera mea si suflu praful de pe birou.Imi aranjez patul. Ma indrept catre balcon si dintr-o data, o ploaie de fete uda trotuarul. Nu, nu sunt din acelea, sunt doar niste manechine ce poarta un machiaj lipsit de personalitate. Niciuna nu are privirea ta sincera si in acelasi timp infricosata, privirea caprioarei asezate in mijlocul unui grup de braconieri.
Am incetat sa mai sper, de doua luni, ca macar o singura data te voi mai vedea. Afara totul este incalzit de razele soarelui. Azi este mai cald decat deobicei. Ma pregatesc sa ies pentru o plimbare, dar soneria se aude. Ma uit pe vizor si zambesc. Iti deschid. Ma privesti mult mai increzatoare decat ultima oara si ma intrebi daca mi-am ascutit creioanele. Iti raspund ca nici macar nu le-am folosit de atunci. Imi asez hartia pe birou...o coala A3, sa te vezi cat mai bine apoi. Azi esti imbracata intr-o rochie lunga, verde si de matase. Iti spun ca matasea iti vine bine si ma intrebi, cum de stiu ca rochia ta-i de matase. Tac si te privesc. Acest verde crud iti infatisaza puritatea sufletului. Nu sti sa te dezbraci, dar asa nu conteaza. Termini si ma privesti, dar zambesti de data aceasta, sigura pe tine. Ai pielea inchisa la culoare, picioarele potrivite ca lungime, abdomenul plat, sanii plini si rotunzi, gatul pare sculptat de un profesionist. Iti ti mainile pe langa trup si din cand in cand strangi din pumni. Iti misti degetele de la picioare foarte des, probabil este un tic. Iti musti buzele si astepti cuminte in picioare. Iti cer sa te asezi, iar in timp ce te indrepti spre pat, o boare rece de vant strabate camera prin fereastra larg deschisa, iar sfarcurile tale e intaresc. Ma asez pe scaun si iti spun sa te asezi in diferite pozitii, dar niciuna nu te reprezinta. Ma enervez si ies pe balcon, pentru o gura de aer. Ma gandesc ca totul e din vina mea, ca nu te poti relaxa pentru ca sunt fata si crezi ca nu-i dat sa se intample asa ceva. Rasuflu si imi sterg gandul acesta din minte. Nimic nu ma poate opri sa te creionez. Ma intorc in camera si raman tintuita in loc. Iti ti frumoasele picioare pe spatarul scaunului meu, ridicate si putin inclinate. Liniile muschilor sunt evidente, la fiecare miscare a piciorului. Suvitele negre de par sunt imprastiate in patul meu. Te uiti in tavan si-ti acoperi sanii cu palmele. Muschii abdominali sunt solicitati din zece in zece secunde. Iti ti respiratia, te joci, zambesti. Ai un zambet sincer. Ochii tai au culoarea castanelor coapte. Buzele iti sunt jucause. Finetea mainilor tale ma face sa regret ca am mina de 0.7 la creion, caci e prea grosiera pentru tine. Esti un parfum? Ei, cum as putea reda eu pe hartie , un parfum?
Iti cer sa ramai in pozitia in care esti. Iti desenez linia gatului, a pieptului...in sfarsit termin, dupa 6 ore, o schita. Ai obosit stand nemiscata, iar eu am obosit sa incerc sa redau pe hartia ceea ce a creat natura. Te imbraci si pleci. Privesc, dupa plecarea ta, minute in sir, schita. Nu, nu esti tu. Nu iti pot reda finetea si feminitatea pe o bucata de hartie. Si hartia nu are mirosul tau de tei...si atunci la ce bun o schita? S-o arunc?Nu, poate iti vei aduce aminte si-mi vei cere ce am creat. Stiu ca nu te vei intoarce si nici pana azi nu te-ai mai intors. Ai ramas in mintea mea o silueta delicata, cu par negru,cu ochii de culoarea castanelor coapte, cu un gat parca sculptat, cu un abdomen plat si tare, cu picioare fin conturate, cu unghii parca de portelan, cu gene lungi si dese, cu privirea calda care a incalzi pe oricine intr-un anotimp frigur
os, cu sanii plini si rotunzi, cu buzele subtiri si jucause, cu degetele lungi si delicate; cea care aduce adierea de vant in camera mea.
Te-am vazut ieri, coborai din autobuz, intr-o rochie neagra. Ploua iar tu aveai o umbrela crem cu buline negre, iar manerul umbrelei era dintr-un material transparent si avea forma unui carlig. Eu aveam o umbrela neagra si o rochie crem cu buline negre. Am intrat in acelasi magazin, insa eu cu ceva minute dupa tine. Ne aflam amandoua la casa, sa platim. Ma privesti uimita...iti sunt necunoscuta, imi esti necunoscuta, nici acum nu stiu cum te cheama...dar te stiam. Te-am vazut de atatea ori aici si mi-ai placut.
Am incetat sa mai sper, de doua luni, ca macar o singura data te voi mai vedea. Afara totul este incalzit de razele soarelui. Azi este mai cald decat deobicei. Ma pregatesc sa ies pentru o plimbare, dar soneria se aude. Ma uit pe vizor si zambesc. Iti deschid. Ma privesti mult mai increzatoare decat ultima oara si ma intrebi daca mi-am ascutit creioanele. Iti raspund ca nici macar nu le-am folosit de atunci. Imi asez hartia pe birou...o coala A3, sa te vezi cat mai bine apoi. Azi esti imbracata intr-o rochie lunga, verde si de matase. Iti spun ca matasea iti vine bine si ma intrebi, cum de stiu ca rochia ta-i de matase. Tac si te privesc. Acest verde crud iti infatisaza puritatea sufletului. Nu sti sa te dezbraci, dar asa nu conteaza. Termini si ma privesti, dar zambesti de data aceasta, sigura pe tine. Ai pielea inchisa la culoare, picioarele potrivite ca lungime, abdomenul plat, sanii plini si rotunzi, gatul pare sculptat de un profesionist. Iti ti mainile pe langa trup si din cand in cand strangi din pumni. Iti misti degetele de la picioare foarte des, probabil este un tic. Iti musti buzele si astepti cuminte in picioare. Iti cer sa te asezi, iar in timp ce te indrepti spre pat, o boare rece de vant strabate camera prin fereastra larg deschisa, iar sfarcurile tale e intaresc. Ma asez pe scaun si iti spun sa te asezi in diferite pozitii, dar niciuna nu te reprezinta. Ma enervez si ies pe balcon, pentru o gura de aer. Ma gandesc ca totul e din vina mea, ca nu te poti relaxa pentru ca sunt fata si crezi ca nu-i dat sa se intample asa ceva. Rasuflu si imi sterg gandul acesta din minte. Nimic nu ma poate opri sa te creionez. Ma intorc in camera si raman tintuita in loc. Iti ti frumoasele picioare pe spatarul scaunului meu, ridicate si putin inclinate. Liniile muschilor sunt evidente, la fiecare miscare a piciorului. Suvitele negre de par sunt imprastiate in patul meu. Te uiti in tavan si-ti acoperi sanii cu palmele. Muschii abdominali sunt solicitati din zece in zece secunde. Iti ti respiratia, te joci, zambesti. Ai un zambet sincer. Ochii tai au culoarea castanelor coapte. Buzele iti sunt jucause. Finetea mainilor tale ma face sa regret ca am mina de 0.7 la creion, caci e prea grosiera pentru tine. Esti un parfum? Ei, cum as putea reda eu pe hartie , un parfum?
Iti cer sa ramai in pozitia in care esti. Iti desenez linia gatului, a pieptului...in sfarsit termin, dupa 6 ore, o schita. Ai obosit stand nemiscata, iar eu am obosit sa incerc sa redau pe hartia ceea ce a creat natura. Te imbraci si pleci. Privesc, dupa plecarea ta, minute in sir, schita. Nu, nu esti tu. Nu iti pot reda finetea si feminitatea pe o bucata de hartie. Si hartia nu are mirosul tau de tei...si atunci la ce bun o schita? S-o arunc?Nu, poate iti vei aduce aminte si-mi vei cere ce am creat. Stiu ca nu te vei intoarce si nici pana azi nu te-ai mai intors. Ai ramas in mintea mea o silueta delicata, cu par negru,cu ochii de culoarea castanelor coapte, cu un gat parca sculptat, cu un abdomen plat si tare, cu picioare fin conturate, cu unghii parca de portelan, cu gene lungi si dese, cu privirea calda care a incalzi pe oricine intr-un anotimp frigur
os, cu sanii plini si rotunzi, cu buzele subtiri si jucause, cu degetele lungi si delicate; cea care aduce adierea de vant in camera mea.Te-am vazut ieri, coborai din autobuz, intr-o rochie neagra. Ploua iar tu aveai o umbrela crem cu buline negre, iar manerul umbrelei era dintr-un material transparent si avea forma unui carlig. Eu aveam o umbrela neagra si o rochie crem cu buline negre. Am intrat in acelasi magazin, insa eu cu ceva minute dupa tine. Ne aflam amandoua la casa, sa platim. Ma privesti uimita...iti sunt necunoscuta, imi esti necunoscuta, nici acum nu stiu cum te cheama...dar te stiam. Te-am vazut de atatea ori aici si mi-ai placut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu