Creierul lucreaza

Mi s-a intamplat de curand sa-mi placa cineva din prima. Sa-l privesc fara sa ma satur. Acea persoana avea un effect ciudat asupra mea. Simteam in mine ca nu ma satur sa-l privesc, simteam ca tot ce face acum, toate sentimentele pe care mi le introduce in corp si creier cu forta, si totusi indirect, toate lucrurile astea, acest el le-a mai facut candva. Cu toate ca atunci l-am vazut pentru prima oara, simteam in mine, undeva vag, pierdut, ca nu-mi este strain. Simteam ca orice gest ce-l face, l-a mai facut candva. Pana si vocea o auzisem undeva. Seriozitatea si zambetul aiurea…modul in care buzele se miscau, picioarele, mersul…le vazusem undeva…sau era real..el acum..era un el adevarat?

Acel el…un el de atunci…un el vechi, avea in eul actual ceva…analizam atent eul actual si mi se parea cunoscut, imi placea. Acum realizez cum creierul lucreaza in taina si aflii lucrarea-i abia dupa ce o termina. Si ce aflu? Dupa cinci zile? Ca tu, creiere, cauti si sapi si gasesti ca el seamana cu altul? Asta ma face sa cred pe de-o parte ca nu exista déjà-vu.

S-o luam altfel. Incepe sa mi se spulbere credinta ca exista dragoste la prima vedere. Nu exista. E doar sentimental de placere brusca, de atasare, de cunoastere, de intelegere, pentru ca ai gasit astea la altcineva caruia nu ai putut sa-I impartasesti sentimentele din diferite motive. Poate respective persoana era implicate in alta relatie, poate nu te-a placut…desi putin probabil…desi, si aici e discutabil. Poti fii descurajay initial de prima persoana intalnita sis a ai curaj cu noua persoana pentru ca simti ca-I altcineva, pentru ca tu chiar simti ca e dragoste la prima vedere fata de altcineva. Vezi ceva aiurea? Dragoste la prima vedere fata de alta persoana…nu mai e dragoste la prima vedere.E doar faptul ca acum ai ocazia sa-ti impartasesti sentimentele fta de acea persoana care seamana cu persoana din trecut. Acele multe detalii care te fac sa crezi ca-I persoana potrivita, le-ai gasit candva undeva si nu ti-au fost accesibile, iar acum, fiindu-ti accesibile, incepi sa vezi ca-s sentimente noi.

Dar tot ce gasesti la acest el/ea nou/a sunt doar lucruri pe care le-ai vazut si le-ai simtit in alta parte, alta data.Creierul le transpune ciudat. Creierul nostrum face tot. Facand o paralela intre astea si cele doua personae din viata mea, realizez treptat ca am vazut in elul actual ce vazusem la elul din trecut. Elul actual stand mai mult in preajma mea, m-a facut sac red ca e mai accesibil. Tot ce vedeam in el imi placea pentru ca mi-a mai placat candva la el din trecut. De ce spun toate astea? Pentru ca nu plac atat de mult, pentru ca nu ma face nimeni deopendenta de un zambet, de gesture, din prima. Pentru faptul ca-mi erau cunoscute din alta parte, le-am placut atat de mult acum. Totul e transpus. E dovada ca creierul lucreaza “ascuns”.

Impropriu spus, dragostea la prima vedere e un déjà-vu. Déjà-vu-ul nu exista. Tot ce gasesti la altii…in altii, tot ce ti se pare ca ai mai vazut candva…e defapt ceva cu totul si cu totul diferit, dar transpus in noua persoana mai accesibila, pare la fel…Sunt legaturile pe care le face creierul. Déjà-vu-ul, in opinia mea, este inexistent.

Cine citeste, intelege ce si cum vrea. Eu stiu ce am inteles.